O zi ca oricare alta... Totul e ca un cliseu, napadit poate doar de incercarile zadarnice de a crapa acea gheata a monotoniei. Stau si pun cap la cap unele amintiri, insa rezultatele pe care le obtin ma infioara. Sunt anumite "reguli" ale cotidianului adolescentin, o lista intreaga ce o stiu pe de rost. Ce pacat ca toate acestea degradeaza insusirile unei coloane vertebrale impecabile...
Insa, mai presus de tot si de toate, constiinta te salveaza, caci o personalitate solemna si solida poate reprezenta un real colac de salvare. A te sprijini pe o pluta cat mai rezistenta reduce forta valurilor vietii, care sunt multe si, uneori, iminente...
Existi. Ramai pe picioare. Dar ce picioare! Desi inundate de uscaciune si neputinta, sunt capabile sa penetreze acel zid al scarbei si uniforitatii, al silei si depresiei.
Ce vasta poate fi psihologia umana, cate enigme ale subconstientului poate genera! Asa se nasc filozofii, asa se nasc povestile. Da. Astfel: dintr-o lipsa de initiativa, dar din siguranta ideilor in acelasi timp. Calcam si brazdam nisipul timpului, precum cel al unei clepsidre aflata intr-o continua miscare de rezolutie, astfel ca nisipul se afla intr-o vesnica statornicie, epuizand prezentul.
Rabdare, timpul trece, omul va fi mistuit, altii il vor urma, insa cu certitudinea ca vesnic vor exista noi elemente care sa umple goluri. Haide sa invatam ca talpa mangaie pana, ca un copil naste parinti si cu siguranta mintea umana va putrezi, iar lumea va renaste.
