Existenta umana intre captivitate si libertate

Intotdeauna mi-am imaginat si am crezut ca fiecare dintre noi este captiv in propria celula, ale carei zabrele le sudam pe zi ce trece. Facand un exercitiu de imaginatie, acest lucru ar parea amuzant, caraghios chiar. Zilnic insa ne afundam practic in propria carcera, pe care tot noi o zavoram. Aceasta carcera releva de fapt monotonia zilnica, actiunile si obiceiurile ordinare sustinute in mod cotidian. Practic, fiecare cearcana, fiecare urma de pas, precum si fiecare gest reprezinta cate o caramida. Puse laolalta, acestea vor forma intr-o zi sfera izolarii noastre ca umanitate. Existenta umana se va afla intotdeauna intr-o oarecare captivitate onirica, doar prin simplul fapt ca noi, ca oameni, ne diferentiem de salbaticie, ca atare de libertate. De multe ori, omul ajunge din nefericire sa se izoleze prea devreme, sa-si zavorasca conceptiile, visurile chiar, apucand pe carari nebanuite, pierzand increderea de sine si personalitatea si renuntand in final la lupta cu vrajmasia unei vieti care oricum, generalizand, tinde catre dezorientare si refuz. Exista anumite inchisori (sufletesti sa spunem) ce vor dainui vesnic si ne vor marca existenta, cum ar fi casatoria, batranetea si chiar simpla prietenie sau legamant social. Noi, ca fiinte umane cu "grad superior de inteligenta", nu vom actiona niciodata intr-un mod demn de o oarecare imbunatatire a traiului, ci vom continua sa ne punem cate o mana in gat, sa ne sufocam pe noi insine si eventual sa ne imbatam cu otrava neputintei si a nepasarii ce ne inconjoara. Si nu uita: "Chiar dacă sunteţi singur în cameră, veţi umple întreaga cameră de iubirea voastră. Chiar dacă vă aflaţi într-o închisoare, o veţi putea transforma instantaneu într-un templu. În clipa în care o veţi umple cu iubire, ea nu va mai fi o închisoare. Invers, un templu poate deveni o închisoare dacă nu este umplut cu iubire" (Simona Enache).

Gibbets 2 - Play it on Not Doppler

Putina distractie : Gibbets 2 - Play it on Not Doppler

Muzeul umbrelor

Lumina... un bot proaspat arunca nestiutor un ochi asupra acestei lumi, lumea in care va convietui cu toate celelalte fiinte, care si ele la randul lor au indeplinit acest algoritm... O noua viata se naste, alta isi cunoaste sfarsitul. Aceasta este viata.
La inceput totul este un vis intr-o lume transcendenta, in care pasesti nestiutor si sfios. Apoi incepi sa cunosti primele adevaruri existentiale, primele lucruri ce iti releva traiul, primele lacrimi, primele idealuri. Urmeaza firescul, monotonia vietii oricarei fiinte umane, ce consta in simpla dezvoltare personala, fizica si psihica in mediul natal, practic lunga asteptare a zilelor ce vor urma, copilaria...
Urmeaza mai apoi o perioada deosebita, care marcheaza de obicei existenta multor fiinte umane si anume adolescenta, etapa cunoasterii de sine, a dragostei si nu in ultimul rand, cunoasterea suferintei. De-a lungul timpului oamenii au incercat sa explice unele probleme ale trairii umane, cum ar fi si dainuirea amintirilor legate de copilarie si adolescenta. Unii au asternut pe hartie propriile ganduri si intamplari, altii au cercetat amanuntit atat trecutul cat si problemele futuriste ale vietii omului. Un lucru e cert: viata este una singura si orice om are propria sa poveste de viata, ce se afla strans legata sentimental de aceste perioade amintite mai sus, etape marcante si de neuitat.Perioada adulta este cea asteptata cu nerabdare de cei mici, in special, dar care nu cunosc si faptul ca este si mai incarcata de griji, probleme si pacate decat a lor. In viziunea oricarui om ce tinde spre perfectiune, adultii sunt modelele primare infatisate lor, insa privilegiile acestora nu sunt din pacate proportionale cu adevaratele lor probleme. Aceasta este etapa ce contribuie cel mai mult la indeplinirea unui tel, momentul in care trebuie sa stii in ce fel sa actionezi asupra vietii si cum anume sa procedezi in perfectionarea unei cariere.
Apropierea sfarsitului este anuntat de batranete. Aceasta este grea, dar poate fi si deosebit de frumoasa, depinde de cum ti-o amenajezi din timp. Asadar batranetea vine ca o concluzie a existentei, ca un finisaj al unei capodopere, care este insasi viata. Batranetea este probabil ultimul gand care ne strapunge gandirea, insa ea este probabil cea mai marcanta fizic. Un rid este o intreaga autostrada a timpului, ce arata totodata locul unde au fost candva zambete...
Eu personal, din punct de vedere al viziunii asupra existentei, disting trei etape: copilaria, echivaland cu visarea si jocul; maturitatea, care inseamna munca, actiune; si batranetea, verdictul oricarei vieti.
Nu uita nicicand ca "viata e la fel cum ai interpreta in public un solo de vioara, invatad stiinta instrumentului pe masura ce canti" (Samuel Butler).

Dragoste de copil

Zambeste, zambeste intotdeauna, caci cu un zambet intr-adevar se face primavara in sufletul oricarui copil. Un zambet nu reprezinta doar un gest sau doar o schita a copilariei, ci printr-un zambet copilul exprima intraga lui simtire si stare, intraga sa dragoste pentru viata si pentru joc in special. Da, copilul iubeste jocul, jocul propriu-zis, jocul cu litere, cu fluturi, cu tot ce il inconjoara.
Un joc este la urma urmei nu doar o actiune distractiva sau de timp liber, ci un joc poate echivala cu o copilarie, cu un destin. E usor a spune "ce copil esti!" cand tu insuti esti dominat in suflet de profunda amintire a copilariei, ce va dainui vesnic, rememorandu-ti visele, dorintele, lumina soarelui, jocurile...
De multe ori suntem fascinati de ceea ce descoperim in personalitatea unui copil, mai ales despre ideile si conceptiile sale in legatura cu dragostea. Desigur ca un copil nu va privi nicicand dragostea ca atare, ca o atractie, ca o pasiune, ci cu siguranta o va privi ca pe un vis, ca pe un joc al sentimentelor. Copilul este o sursa vie de viata, de culoare, de complexitate existentiala, asadar iubirea sa este la randul ei o sursa de viata, de lumina, de buna-stare.
Copiii te imbata cu prezenta si spiritul lor, caci prin gingasia si fragilitatea varstei au o putere nestatornica de atragere si de sensibilitate pentru adulti si nu numai. De ce oare cu un gand sau cu o simpla privire catre un copil ne indepartam miraculos de toate gandurile rele si de starile amare in care ne putem gasi? Tocmai datorita acestei puteri angelice a copiilor, ce va raspandi armonie si voie buna la tot pasul. Asadar haideti sa ramanem copii macar cu sufletul si trairea!
Si sa nu uiti niciodata ca "regulile unui joc de copil sunt constrangeri. Si pe femei le vezi ascultand de moda in alegerea podoabelor, ceea ce inseamna tot o constrangere. Caci nimeni nu doreste libertatea de a nu fi inteles de altii"(Antoine de Saint-Exupery).

Simplu...

Începe prin a spune ca nu ştii...

..caut si mă pierd iar într-un verde ciudat. nu e nimic. rătăcesc. cobor. mai arunc o privire în stanga si în dreapta. mă uit în pamant...Ok.continui.. Nu mai e nimic acolo.Niciun pas, niciun gînd...poate doar o fărîmă de dor care se strecoară in mine si mă face sa mă evapor. Fumul meu se inalta printre crengi arse de atata dispret. E numai ura si ma ridic cautand un inteles in tot ce vad.

De fapt nici nu realizezi ca esti tu. Cauti in negru ceva..dar nu stii ce. E prea greu de inteles pentru tine. esti confuz. crezi ca ai dreptul la orice. Da, poate...ai si dreptul sa te superi ..dar invata ca nu ai dreptul sa fii ..rau...RAU?..asta e cuvîntul?..Eşti singur si vezi numai ce vrei..sau de fapt..nu vezi nimic. Nici nu ştii de tine. Nici nu stii de ce exişti..Te rascolesti, te pierzi în ganduri negre si cînd deschizi ochii nu vrei decat sa pieri. Învaţă sa zambesti din suflet si sa găseşti semnificaţia în orice gest, în orice mişcare, în orice culoare. Viaţa ta nu se opreşte aici si nici lumea nu are sa se oprească din cauza ta ..sau pentru tine...Nu..e un mare nu..si sensul acestor vorbe o sa le înţelegi în multe altele care vor urma de acum în colo...

DESPARTIRE = SFARSIT ?

"Noapte furtunoasa... Cerul isi blesteama norii cu fulgere tipatoare... Negura e patrunzatoare... Pe pamantul asemanator unei camere de tortura se tulbura orice urma de viata. Iluzia unei umbre omenesti este aievea unui cosmar devenit veridic intr-o lume captiva in propria-ti realitate".
Intr-adevar aceasta este realitatea unui suflet pustiit de incredere si lumina, de dragoste si vointa. Este lumea a tot ce e mai rau in existenta omului: despartirea, dezamagirea, pustiirea interioara, momentul in care acel inger pazitor evadeaza parca fortat din propria-ti traire, facand schimb de loc cu acel spirit chinuit de durere ce patrunde demonic in suflet, zbuciumand si sfasiind orice urma de speranta, imbatranind chiar si inima.
Atunci cand durerea si amagirea te izbesc in fata, pamantul se cutremura sub picioarele tremurande, ranindu-ti orgoliul si destramand onoarea. Intotdeauna am crezut ca aceste sentimente dureroase sunt nevinovate, insa ele, prin simpla lor idee sunt cu adevarat marcante existential; in ciuda acestor lucruri cred intr-o minune, intr-o impacare cu sinele si nu numai.
Impacarea si revenirea la traiul armonios revine incet dar sigur, caci persoana ce se face vinovata de ranirea fiintei drage , in speta a ta, va fi pretutindeni cotropita de remuscari, intentionand intotdeauna sa uite tot trecutul, desi constienta ca acest lucru nu este cu putinta. De multe ori insa un om demn de personalitatea sa nu va astepta indurare si isi va reface fericirea... sau nu...
"O raza sfioasa de soare penetreaza fin un nor capricios. Frunzele spulberate la pamant se ridica in adieri si isi reiau ca prin minune cursul vietii. Colturile de iarba musca insetate din pamant pentru a fi cat mai alaturi de soare. O singura picatura plonjeaza din cerul amortit", iar aceea este elixirul vietii.
Si nu uita: "Fiecare dintre noi avem dreptul la dezamagire"(Octavian Paler).

Fa si tu un test de prietenie !

CAT DUREAZA PRIETENIA ?
(raspunde prin "da" sau "nu" pe o foaie de hartie, luand intrebarile pe rand):


1) Pastrezi legatura cu prietenii din copilarie?

2) Prietenii tai iti vor raspunde la telefon indiferent de ora, data sau situatie?

3) Un singur cuvant te poate rani?

4) Eviti sa te intalnesti cu anumiti prieteni pentru ca ai imprumutat bani de la ei?

5) Nu suporti prietenii care te barfesc?

6) Prietenii tai te apara cand vine vorba de conflicte verbale cu alte persoane?

7) Iti aduci aminte de aniversarile prietenilor tai?

8) Prietenii te-ar ajuta in cazul unui conflict fizic chiar daca asta inseamna ca s-ar alege cu cateva vanatai?

9) Daca ai suna un prieten si l-ai ruga sa te duca acasa la 3 noaptea, crezi ca te-ar ajuta?

10) Prietenii tai stiu care e culoarea sau filmul tau preferat?

REZULTATE: -daca predomina raspunsurile afirmative, atunci esti un prieten bun si de incredere. Intotdeauna vei avea pe cineva langa tine;
-daca predomina raspunsurile negative, atunci incerci sa te indepartezi de lume si pur si simplu respingi chiar si relatiile amicale;
-daca raspunsurile tale sunt in proportii aproximativ egale, atunci inseamna ca iti place de multe ori sa fii in centrul atentiei, dar cand vine vorba de sentimente, preferi doar relatiile amicale.

TRAIESTE CLIPA

Intotdeauna mi-am imaginat o lume in care eul sa fie centrul ei... O lume in care toate dorintele cu gand pasnic sa se implineasca; ce ar fi daca o raza de soare nu ar incalzi cu blandete doar o suprafata solitara de pamant, ci ar aprinde un vis asa cum o scanteie starneste flacari? Ce ar fi daca un fir de iarba nu ar marca cu cruzimea-i gingasa doar o suprafata solitara de pamnat, ci ar da frau liber incoltirii unei noi sperante?
Cu siguranta ca acum simtim ca tot ce ne inconjoara ne este pe inteles, ca lumea intraga este captiva in plasa noastra de fluturi si ca printr-un zambet dam frau liber jocului. Este normal, toti avem dorinte si vise, sperante si idealuri, pe care acum le simtim cat se poate de veridice, in ciuda imposibilitatii de realizare a multora dintre ele...
O lacrima, un suras, un scancet... toti acesti factori sunt impusi de simpla noastra existenta ce tinde spre perfectiune... O perfectiune ce o ajustam cu trupul, cu sufletul, cu speranta, prin umila noastra impresie a realizarii.
Si nu uita ca speranta nu ne abandoneaza niciodata, ci noi suntem cei care o abandonam pe ea si ca intotdeauna, intr-o situatie dificila, exista cel putin o sansa de a invinge!