Pentru ca nu inteleg de ce azi e asa si maine altfel..
Pentru ca nu realizez de ce o zi se duce fara sa o intrebe pe cea care urmeaza daca e bine sa-si ia ramas bun...
Pentru ca nu inteleg de ce se uda nisipul in fiecare zi ...
Pentru ca nu stiu de ce norii nu vor sa mai ascunda sunetele inchegate ale tunetelor....
Pentru ca din nou ma ascund in memorii..
Pentru ca iar visez...Pentru ca iar ating cerul in vis..
Pentru ca iar ma cutremur..
Pentru ca ...iar esti tu. Te vad.Imi curmi somnul. Imi curmi lumea. Imi curmi totul. Te incumeti sa mai faci cu ochiul, sau cu mana unei iluzii, unei aberatii plutitoare. Te gandesti la orice. La orice, dar la nimic bun. La nimic serios. E sec. E ceata. Si cu toate astea, e atat de frumos. Cum pot sa urasc cand sufletul meu striga de bucurie si se agata de orice speranta ?...Cum pot sa ma enervez cand totul e atat de calm, iar tipatul meu nu ar fi decat vocea unui mut? Nu va pasa, nu le pasa, nu-ti pasa. Imi pasa.Sunt eu. Acum chiar sunt eu. M-am trezit dintr-o vale arida. Dintr-un nisip ud, sau dntr-o iarba uscata.Nu stiu. Dar sunt in picioare. Va vad, va simt, va incalzesc, ma incalziti. Nu.E doar iluzie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu