Muzeul umbrelor

Lumina... un bot proaspat arunca nestiutor un ochi asupra acestei lumi, lumea in care va convietui cu toate celelalte fiinte, care si ele la randul lor au indeplinit acest algoritm... O noua viata se naste, alta isi cunoaste sfarsitul. Aceasta este viata.
La inceput totul este un vis intr-o lume transcendenta, in care pasesti nestiutor si sfios. Apoi incepi sa cunosti primele adevaruri existentiale, primele lucruri ce iti releva traiul, primele lacrimi, primele idealuri. Urmeaza firescul, monotonia vietii oricarei fiinte umane, ce consta in simpla dezvoltare personala, fizica si psihica in mediul natal, practic lunga asteptare a zilelor ce vor urma, copilaria...
Urmeaza mai apoi o perioada deosebita, care marcheaza de obicei existenta multor fiinte umane si anume adolescenta, etapa cunoasterii de sine, a dragostei si nu in ultimul rand, cunoasterea suferintei. De-a lungul timpului oamenii au incercat sa explice unele probleme ale trairii umane, cum ar fi si dainuirea amintirilor legate de copilarie si adolescenta. Unii au asternut pe hartie propriile ganduri si intamplari, altii au cercetat amanuntit atat trecutul cat si problemele futuriste ale vietii omului. Un lucru e cert: viata este una singura si orice om are propria sa poveste de viata, ce se afla strans legata sentimental de aceste perioade amintite mai sus, etape marcante si de neuitat.Perioada adulta este cea asteptata cu nerabdare de cei mici, in special, dar care nu cunosc si faptul ca este si mai incarcata de griji, probleme si pacate decat a lor. In viziunea oricarui om ce tinde spre perfectiune, adultii sunt modelele primare infatisate lor, insa privilegiile acestora nu sunt din pacate proportionale cu adevaratele lor probleme. Aceasta este etapa ce contribuie cel mai mult la indeplinirea unui tel, momentul in care trebuie sa stii in ce fel sa actionezi asupra vietii si cum anume sa procedezi in perfectionarea unei cariere.
Apropierea sfarsitului este anuntat de batranete. Aceasta este grea, dar poate fi si deosebit de frumoasa, depinde de cum ti-o amenajezi din timp. Asadar batranetea vine ca o concluzie a existentei, ca un finisaj al unei capodopere, care este insasi viata. Batranetea este probabil ultimul gand care ne strapunge gandirea, insa ea este probabil cea mai marcanta fizic. Un rid este o intreaga autostrada a timpului, ce arata totodata locul unde au fost candva zambete...
Eu personal, din punct de vedere al viziunii asupra existentei, disting trei etape: copilaria, echivaland cu visarea si jocul; maturitatea, care inseamna munca, actiune; si batranetea, verdictul oricarei vieti.
Nu uita nicicand ca "viata e la fel cum ai interpreta in public un solo de vioara, invatad stiinta instrumentului pe masura ce canti" (Samuel Butler).